Romania are bani. Azi, ne luam masina. MJ confirma

Autor Cristi Danilet - judecator

Acum nici 24 ore publicam un studiu prin care demonstram că incompetenţa de la nivelul administraţiei s-a transformat într-o adevărată afacere: cei care îşi cumpără maşini din străinătate primesc bani cadou de la Stat, bani încasaţi de la noi, contributorii. Atrăgeam atenţia că legislaţia care consacră obligaţia de a achita taxa pe poluare contravine în mod flagrant legislaţiei UE, aspect constatat de majoritatea instanţelor judecătoreşti din România începând cu decembrie 2008 şi confirmat de CJUE în anul 2011 în trei decizii. Mai spuneam că Guvernul a încercat prin modificări legislative repetate să eludeze aplicarea legislaţiei UE, şi că de acest lucru s-ar face vinovat în primul rând MJ, care era obligat în cadrul procedurii de avizare să asigure elaborarea unui proiect de lege conform cu Constituţia şi cu legislaţia UE. Ministerul Justiţiei, prin vocea scrierii unui secretar de stat, a confirmat cele spuse de mine, spunând în mod explicit că nu a atenţionat Guvernul cu privire la încălcarea de către România a dreptului UE. Nu sunt însă de acord cu motivarea acestei inacţiuni, din raţiunile de mai jos:

Iniţial, am avut impresia că secretarul de stat a vrut să spună că atunci când un act normativ contravine dreptului UE, numai judecătorul român poate înlătura aplicarea lui (atenţie însă, când eu am criticat MJ nu m-am referit la implicarea acestuia în aplicarea OUG 50/2008, ci la etapa elaborării acesteia şi a actelor modificatoare ulterioare!). Apoi, mi-am spus totuşi că la un asemenea nivel nu se poate să nu se cunoască art. 148 din Constituţie, care pune în sarcina mai multor autorităţi respectarea Tratatului UE. Eu totuşi îl redau în extras aici:

Integrarea în Uniunea Europeană Articolul 148

(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

(4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2).

Revenind, redau cele spuse de reprezentantul MJ, ca să nu existe dubii: „Relativ la competenţele Ministerului Justiţiei, acestea pot fi lecturate în HG nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare. La sfârşitul lecturii veţi constata că Ministerul Justiţiei nu emite avize de conformitate cu dreptul Uniunii Europene, ci exclusiv în raport cu legile interne şi Constituţia României”.

Apoi, am făcut lectura pe care m-a implorat să o fac secretarul de stat şi am constatat altceva decât ceea ce ritos susţine acesta, şi anume: MJ are obligaţia neechivocă de a propune, aviza şi ajuta la promovarea de proiecte de acte normative numai dacă sunt conforme cu Constituţia şi cu legislaţia UE. Redau mai jos dispoziţiile legale indicate:

HG 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea MJ

Art 6 pct II. in domeniul reglementarii cadrului normativ si al imbunatatirii acestuia:

3. evalueaza legislatia, in sfera de competenta, din punctul de vedere al constitutionalitatii, al tehnicii legislative si al compatibilitatii cu acquis-ul comunitar si tratatele si conventiile internationale, ori alte documente juridice cu caracter international la care Romania este parte si propune Guvernului, altor ministere sau autoritati solutii de imbunatatire legislativa, inclusiv in forma unor proiecte de acte normative;

6. analizeaza si avizeaza, dupa caz, exclusiv din punctul de vedere al constitutionalitatii, legalitatii si tehnicii legislative, proiectele de acte normative elaborate de alte ministere;

7 participa, de la caz la caz, in conditiile legii, potrivit sarcinilor incredintate de Guvern, la consilierea si asistenta juridica generala a Guvernului, inclusiv in situatiile de conflict constitutional ori de alta natura si la negocieri ale unor acorduri internationale.

Considerând că e un accident că cineva de la vârful MJ nu e familiarizat chiar cu actul normativ care stă la baza activităţii sale, am mers şi mai departe, la legea care e cadrul ce trebuie respectat pentru elaborarea actelor normative şi care trebuie cunoscut de toate ministerele (dar dacă nu e cunoscut de conducerea MJ, ce pretenţii să mai ai la alte ministere?!). Şi iată ce am constatat: când se elaborează un act normativ, trebuie urmărită armonizarea cu legislaţia UE (evident, noi fiind parte a UE din 2007, tot ce e elaborat şi adoptat după această dată trebuie să fie conform cu legislaţia UE); la activitatea de fundamentare a proiectului de act normativ trebuie studiată practica judiciară (or, deşi instanţele din România au spus că acea OUG 50/2008 contravine art. 90 din tratatul UE, nimeni din administraţie nu a fost de acord, necunoscând art.148 din Constituţie, aşa cum am arătat mai sus; mai mult, nici după deciziile CJUE administraţia nu recunoaşte încasarea pe nedrept a taxei pe poluare, declarând căi de atac, cum am arătat în studiu). Redau şi de data asta reglementările incidente, să nu existe dubii:

Legea 24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative:

Activitatea de legiferare Art. 1

(2) Actele normative se initiaza, se elaboreaza, se adopta si se aplica in conformitate cu prevederile Constitutiei Romaniei, republicata, cu dispozitiile prezentei legi, precum si cu principiile ordinii de drept .

Continutul si fundamentarea solutiilor legislative Art. 6

(1) Proiectul de act normativ trebuie sa instituie reguli necesare, suficiente si posibile care sa conduca la o cat mai mare stabilitate si eficienta legislativa. Solutiile pe care le cuprinde trebuie sa fie temeinic fundamentate, luandu-se in considerare interesul social, politica legislativa a statului roman si cerintele corelarii cu ansamblul reglementarilor interne, precum si ale armonizarii legislatiei nationale cu legislatia comunitara si cu tratatele internationale la care Romania este parte.

Avizarea proiectelor Art. 9

(1) In cazurile prevazute de lege, in faza de elaborare a proiectelor de acte normative initiatorul trebuie sa solicite avizul autoritatilor interesate in aplicarea acestora, in functie de obiectul reglementarii.

Integrarea proiectului in ansamblul legislatiei Art. 13

Actul normativ trebuie sa se integreze organic in sistemul legislatiei, scop in care:

c) proiectul de act normativ trebuie sa fie corelat cu reglementarile comunitare si cu tratatele internationale la care Romania este parte.

Jurisprudenta si doctrina juridica Art. 21

In activitatea de documentare pentru fundamentarea proiectului de act normativ se vor examina practica Curtii Constitutionale in acel domeniu, practica instantelor judecatoresti in aplicarea reglementarilor in vigoare, precum si doctrina juridica in materie.

Raportul cu legislatia comunitara si cu tratatele internationale Art. 22

(1) Solutiile legislative preconizate prin noua reglementare trebuie sa aiba in vedere reglementarile in materie ale Uniunii Europene, asigurand compatibilitatea cu acestea.

(3) Cand este cazul, se vor face propuneri de modificare si completare a actelor normative interne ale caror dispozitii nu sunt concordante cu cele ale actelor internationale la care Romania este parte sau nu asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar.

In concluzie, am avut dreptate în studiul meu. Şi susţin în continuare: elaborarea OUG 5o/2008 e profund defectuoasă, avizele favorabile date sunt dovadă a incompetenţei, astfel au fost generate zeci de mii de litigii începând cu 2008 care au încărcat inutil instanţele, toate cauzele au fost pierdute de către Stat, iar Statul plăteşte din banii noştri, ai contribuabililor, bani.

Cert, cineva trebuie să răspundă. Numai că în România nu se vrea încă a se implementa Recomandarea nr. (84) 15 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei privind răspunderea publică, care să responsabilizeze executivul şi legislativul (se tot vorbeşte de răspunderea magistraţilor, dar nu am întâlnit susţineri pentru răspunderea celorlalte două puteri, mai ales că CEDO constată că peste 80% dintre condamnările României se datorează legislaţiei defectuoase). Poate că presiunea publică va determina acest lucru.

Domiciliul fiscal - cand si cum se inregistreaza

Notiunea de domiciliu fiscal nu are o singura definitie valabila intrucat se poate aplica tuturor contribuabililor, fie ca vorbim de societati, persoane fizice sau persoane fizice autorizate. Pentru fiecare categorie de contribuabil, Codul de Procedura Fiscala stabileste exact ceea ce inseamna aceasta notiune.

Formularul 050 - Cerere de inregistrare a domiciliului fiscal al contribuabilului

Daca vorbim de impozite, taxe, contributii si a alte venituri ale Bugetului general consolidat, administrate de Ministerul Finantelor prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, domiciliul fiscal inseamna, pentru persoanele fizice, adresa unde isi au domiciliul sau adresa unde locuiesc efectiv, in cazul in care aceasta este diferita de domiciliu.

Directia Generala a Finantelor Publice Valcea explica, intr-o informare, ca prin notiunea „adresa unde locuiesc efectiv” se intelege adresa locuintei pe care o persoana o foloseste in mod continuu peste 183 de zile intr-un an calendaristic, intreruperile de scurta durata nefiind luate in considerare. Daca sederea are un scop exclusiv de vizita, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemanatoare si nu depaseste perioada unui an, nu se considera adresa unde locuiesc efectiv.

In ceea ce priveste persoanele care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere, domiciliul fiscal este reprezentat de sediul activitatii sau locul unde se desfasoara efectiv activitatea principala. Aceasta prevedere este valabila si pentru entitatile fara personalitate juridica, domiciliul fiscal al acestora fiind tot sediul lor sau locul unde se desfasoara efectiv activitatea principala.

Pentru persoanele juridice, domiciliul fiscal este sediul social sau locul unde se exercita gestiunea administrativa si conducerea efectiva a afacerilor, in cazul in care acestea nu se realizeaza la sediul social declarat. Sursa citata precizeaza ca, daca domiciliul fiscal nu poate fi stabilit conform prevederilor anterioare, atunci domiciliul fiscal va fi reprezentat de locul in care se afla majoritatea activelor.

Asa cum precizam la inceputul articolului, toate aceste definitii pentru domiciliul fiscal, diferentiate in functie de contribuabil, sunt valabile daca vorbim de impozitele, taxele, contributiile si alte venituri ale Bugetului general consolidat al statului.

In cazul celorlalte creante fiscale ale Bugetului general consolidat al statului, prin domiciliu fiscal se intelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social inregistrat potrivit legii, mai explica sursa citata.

Cum se inregistreaza domiciliul fiscal

Domiciliul fiscal trebuie inregistrat la organul fiscal numai in situatia in care este diferit, dupa caz, de domiciliu sau de sediu social.

Pentru inregistrare, este necesar sa depuneti formularul 050 „Cerere de inregistrare a domiciliului fiscal al contribuabilului” la organul fiscal in a carui raza teritoriala urmeaza sa va stabiliti domiciliul fiscal, urmand ca acesta sa o transmita catre organul fiscal in a carui raza teritoriala contribuabilul ati avut ultimul domiciliu fiscal. Aceasta procedura este necesara pentru a se intocmi formalitatile de transfer a dosarului fiscal.

In cazul persoanelor fizice, cererea de inregistrare trebuie insotita de o copie a actului care face dovada titlului in temeiul caruia acea persoana detine spatiul destinat domiciliului fiscal (in calitate de proprietar, chirias sau altele), precum si de copie a actului de identitate in care a fost inscrisa mentiunea de stabilire a domiciliului si a resedintei la adresa la care se solicita inregistrarea domiciliului fiscal.

Pentru persoanele juridice, odata cu formularul 050, se depun si copii ale actelor care fac dovada detinerii legale a spatiului pentru domiciliul fiscal. Aceste documente vor fi certificate pe fiecare pagina de organul fiscal competent, pentru conformitate cu originalul.

Dosarul  fiscal al contribuabilului va ajunge la organul fiscal in a carui raza teritoriala acesta a solicitat inregistrarea domiciliului fiscal in termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii (formularul 050) si va fi insotit de certificatul de atestare fiscala, precum si de fisa de evidenta pe platitor.

La primirea dosarului fiscal, organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla noul domiciliu fiscal va emite decizia de inregistrare a noului domiciliu fiscal, care se va comunica si contribuabilului.

Potrivit sursei citate, inregistrarea in Registrul contribuabililor de la noul organ fiscal, precum si scoaterea din Registrul contribuabililor de la vechiul organ fiscal se opereaza cu data comunicarii deciziei de inregistrare a noului domiciliu fiscal. Pana la data la care s-au operat modificarile in Registrul contribuabililor, competenta pentru solutionarea oricarei probleme privind administrarea revine organului fiscal de la vechiul domiciliu fiscal.

Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro

ANAF este obligat prin lege sa te ajute. Cand si cum poti beneficia de asistenta?

Agentia Nationala de Administrare Fiscala si structurile ei teritoriale sunt obligate sa acorde contribuabililor asistenta si indrumare in domeniul fiscal. Adica trebuie sa ofere contribuabililor informatii despre cum pot beneficia de un anumit drept fiscal sau despre cum trebuie sa procedeze pentru a se conforma unei obligatii fiscale. Procedura este reglementata printr-un act normativ din 2008, care stabileste exact cum poate fi solicitata asistenta fiscala, dar si ce informatii pot sau nu pot fi oferite.

Cine poate acorda asistenta fiscala

Procedura privind indrumarea si asistenta contribuabililor de catre organele fiscale a fost aprobata prin Ordinul ANAF nr. 1338/2008.

Potrivit acestui ordin, indrumarea si asistenta contribuabililor se acorda de catre:

Directia generala de administrare a marilor contribuabili, denumita in continuare DGAMC, prin serviciul de asistenta pentru mari contribuabili; 

Directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, prin serviciile/ birourile de asistenta a contribuabililor; 

Administratiile finantelor publice municipale/orasenesti/comunale si ale sectoarelor municipiului Bucuresti, prin serviciile/birourile/compartimentele de asistenta a contribuabililor sau serviciile/birourile/ compartimentele cu atributii in domeniul asistentei; 

Administratiile finantelor publice pentru contribuabili mijlocii, prin birourile/ compartimentele de asistenta a contribuabililor; 

Centrul de asistenta a contribuabililor. 

Actul normativ mentionat stabileste ca, prin cererile lor de asistenta, contribuabilii pot solicita asistenta autoritatilor fiscale in ceea ce priveste impozitele, taxele, contributiile sociale si alte venituri bugetare administrate de ANAF.

Totusi, potrivit prevederilor, exista anumite informatii pe care ANAF nu este obligata sa le ofere, si anume:

informatii solicitate in perioada in care contribuabilul este supus inspectiei fiscale si in legatura cu aceasta; 

informatii in legatura cu solutionarea unor problematici care fac obiectul unor contestatii formulate impotriva actelor administrative fiscale; 

informatii prin care se sugereaza sau se prezinta modalitati de optimizare a sarcinii fiscale; 

informatii care nu intra in sfera de competenta a ANAF; 

informatii care contravin principiului secretului fiscal; 

informatii in legatura cu reclamatiile privind incalcarea prevederilor codurilor de conduita de catre personalul angajat in cadrul unitatilor fiscale; 

informatiile de interes public solicitate in baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, cu modificarile si completarile ulterioare; 

alte informatii a caror furnizare este interzisa, conform legislatiei in vigoare. 

Pentru a beneficia de asistenta, contribuabilii se pot adresa organului fiscal in a a carui raza teritoriala se afla domiciliul lor fiscal

declarat. Domiciliu fiscal este:

domiciliul, in cazul persoanelor fizice; 

sediul activitatii sau locul unde se desfasoara efectiv activitatea principala, in cazul persoanelor fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere; 

sediul social sau locul unde se exercita gestiunea administrativa si conducerea efectiva a afacerilor daca acestea nu se realizeaza la sediul social declarat, in cazul persoanelor juridice.

Citeste AICI mai multe informatii despre domiciliul fiscal.

Totusi, potrivit reglementarilor legale, contribuabilii se pot adresa si directiilor generale ale finantelor publice (DGFP), insa numai dupa ce s-au adresat administratiilor financiare locale, iar acestea nu au reusit sa le rezolve solicitarea. In acest caz, este nevoie ca, la solicitarea facuta catre directiile generale ale finantelor publice, contribuabilii sa anexeze copia intrebarii si a raspunsului primit. 

Daca nici raspunsul primit de la DGPF nu le rezolva problema, contribuabilii se pot adresa direct ANAF prin Directia de indrumare si asistenta a contribuabililor. La solicitarea catre ANAF trebuie anexata copia intrebarii si a raspunsului primit de la DGFP.

Cum poti primi asistenta din partea ANAF

Exista mai multe modalitati de a primi asistenta din partea ANAF. Astfel, contribuabilii se pot prezenta direct la ghiseele organelor fiscale sau pot solicita informatii in scris ori telefonic.

Telefonic, solicitarile se pot face la Centrul de asistenta a contribuabililor ANAF (031/4039160 ) sau la serviciile/birourile /compartimentele de asistenta din cadrul organelor fiscale locale. Gasiti AICI o lista cu numerele de telefon. 

In cazul cererilor scrise, acestea pot fi transmise prin posta sau pot fi trimise pe e-mail. Este important de precizat ca, indiferent de metoda de comunicare aleasa, cererile de informatii ale contribuabililor trebuie sa includa, in mod obligatoriu, urmatoarele date de identificare: 

numele si prenumele ( in cazul persoanelor fizice) sau denumirea societatii, domiciliul fiscal, 

codul de identificare fiscala, 

semnatura contribuabilului, persoana fizica, sau a reprezentantului legal in cazul societatilor comerciale. 

Ordinul ANAF nr. 1338/2008 mai precizeaza ca, pentru a beneficia de asistenta prin e-mail, contribuabilii trebuie sa formuleze solicitarea clar si concis si neaparat trebuie sa includa datele mentionate anterior.

Potrivit Codului de procedura fiscala, cererile depuse de catre contribuabil se solutioneaza de catre organul fiscal in termen de 45 de zile de la inregistrare. In situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii si data primirii informatiilor solicitate. 

Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro

Cum obtii despagubiri, daca masina iti este avariata de caderile de gheata de pe acoperisuri

In fiecare iarna auzim povesti despre oameni care sunt raniti de turturii care se desprind de la stresini. Nu lipsesc nici relatarile despre masinile care sunt avariate de zapada care cade de pe acoperisuri. Pentru a sti ce este de facut intr-o asemenea situatie, un avocat explica astazi, printr-un exemplu practic, cine este responsabil pentru aceste accidente si cum pot obtine victimele despagubiri.

Atat potrivit Codului civil din 1864, cat si Noului cod civil, proprietarul sau persoana care exercita in mod independent controlul si supravegherea asupra lucrului si se serveste de acesta in interes propriu (pentru usurinta lecturii, vom vorbi in cele ce urmeaza despre "Proprietar"), este obligat sa preintampine si, in consecinta, sa repare prejudiciul cauzat de lucrul sau. 

“Lucrul” poate fi atat mobil - de exemplu un autovehicul, cat si imobil - o cladire, indiferent de starea de miscare sau stationare si de existenta sau inexistenta potentialului general periculos al acestora. 

Prin urmare, oricat de greu de crezut ar parea, o cladire poate provoca un prejudiciu cuiva, fara a se prabusi, fara a lua foc si fara a fi inundata. 

Institutia raspunderii pentru lucruri poate fi aplicata in cazuri foarte variate de cauzare de prejudicii printre care si cel prin caderea apei de ploaie sau a ghetii adunate pe un acoperis. Se apreciaza ca acestea, odata asezate pe lucrul apartinand persoanei, sunt sub paza aceleiasi persoane ca si lucrul.

Astfel, daca autoturismul vostru este parcat langa o cladire al carei proprietar nu a fost suficient de diligent incat sa creeze un sistem de scurgere a apei de ploaie sau sa indeparteze gheata sau zapada de pe acoperisul cladirii, iar acestea cad pe autoturism, avariindu-l, proprietarul este bun de plata.

Consecintele sunt cu atat mai grave cand, in locul unui bun, gheata sau zapada loveste in cadere o persoana.

Intr-o astfel de situatie, atat consecintele, cat si felul raspunderii pot fi diverse, motiv pentru care nu trebuie subestimata obligatia fiecaruia de a depune maxime diligente pentru a le preintampina.

Pentru a obtine despagubiri, victima unui astfel de eveniment va trebui sa faca dovada prejudiciului, precum si a faptului ca acesta a fost cauzat de acel lucru.

Cu toate acestea, proprietarului ii va fi inlaturata sau, dupa caz, diminuata raspunderea, in cazurile in care acesta dovedeste faptul ca prejudiciul s-a produs ca urmare a faptei victimei insesi, a faptei unei terte persoane pentru care el nu raspunde, sau ca urmare a unei imprejurari externe, cu caracter exceptional, absolut invincibila si fara nicio legatura cu lucrul care a provocat prejudiciul sau cu insusirile sale naturale.

Desi dreptul de recuperare a prejudiciului rezultat dintr-o astfel de situatie ar putea parea iluzoriu, el poate fi realmente valorificat in practica.

Un exemplu in acest sens il reprezinta cazul unui client care, in februarie 2010, a fost victima unui astfel de accident. Acesta si-a parcat autoturismul in imediata apropiere a unei cladiri al carei acoperis era incarcat cu gheata si zapada. Cand a revenit la autoturism, clientul a constatat ca pe plafonul autovehiculului cazuse o bucata de gheata de o 

marime semnificativa, care provenea de pe acoperisul cladirii langa care fusese parcat si care a distrus caroseria vehiculului in proportie de aproximativ 40%. 

Pentru a avea o minima dovada a locatiei si a modalitatii celor intamplate, inainte de a merge la service pentru efectuarea reparatiei, pagubitul a fotografiat autoturismul, imprejurimile, dar si punctul de pe acoperis din care parea ca s-ar fi desprins zapada. Dupa efectuarea reparatiilor necesare, victima ne-a contractat pentru a-l sprijini in obtinerea despagubirilor de la cei responsabili.

Astfel, in temeiul normelor referitoare la raspunderea pentru lucruri, am introdus o actiune in instanta prin care am solicitat, in numele clientului, atragerea raspunderii civile delictuale a proprietarilor imobilului.

Acestia au invocat in apararea lor, pe langa argumente absurde ("fenomenele naturii nu fac obiectul dreptului lor de proprietate"), faptul ca autoturismul era parcat intr-un loc unde parcarea este interzisa, avand in vedere existenta unei treceri de pietoni la aproximativ 6 metri distanta. Pentru aceste motive, proprietarii au solicitat exonerarea lor de raspundere intrucat evenimentul s-ar fi produs ca urmare a faptei proprii a victimei.

In cursul acestei saptamani (oarecum in rezonanta cu vremea), instanta a pronuntat hotararea in acest dosar si, respingand apararile paratilor, a admis actiunea clientului nostru, in sensul obligarii tuturor proprietarilor imobilului la plata in solidar a sumei reprezentand costuri de reparatie a autoturismului, precum si la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea litigiului. 

Deci se poate. 

O solutie pentru proprietari ar putea parea aceea de atentionare cu privire la pericolul caderii zapezii sau ghetii prin intermediul unor afise plasate vizibil, pe cladire. In opinia noastra, insa, acestea ar putea conduce in cel mai bun caz la diminuarea raspunderii proprietarului (prin existenta unei culpe comune, a proprietarului care nu a curatat cladirea si a victimei, care a ignorat avertizarile), insa nu la inlaturarea integrala a raspunderii.

Desi nu inlatura posibilitatea atragerii raspunderii contraventionale sau penale (spre exemplu in cazul vatamarilor corporale sau al decesului victimei), pentru a evita consecintele materiale ale unor astfel de evenimente, proprietarul poate opta pentru incheierea unei asigurari complexe a imobilului in care sa fie cuprinse si cazurile de producere a riscurilor descrise. 

Sau poate curata acoperisul. 

Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/

Creante fiscale se vor plati in cont unic

Agentia Nationala de Administrare Fiscala a modificat, printr-un ordin recent, lista impozitelor, contributiilor si celorlalte sume de bani pe care contribuabilii le datoreaza statului si pe care trebuie sa le plateasca in contul unic, Astfel, au fost adaugate inca doua creante fiscale care se vor plati de acum in contul unic 20.47.01.01.

Modificarea este cuprinsa in Ordinul ANAF nr. 110/2012 pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul presedintelui ANAF nr. 1.294/2007 privind impozitele, contributiile si alte sume reprezentand creante fiscale, care se platesc de contribuabili intr-un cont unic, publicat in Monitorul Oficial nr. 94, din 6 februarie 2012.

Conform prevederilor din acest act normativ, Nomenclatorul obligatiilor fiscale datorate la bugetul de stat, care se platesc in contul unic 20.47.01.01, prevazut in anexa nr. 1 din Ordinul ANAF nr. 1.294/2007, s-a completat prin inlocuirea a 2 creante fiscale deja existente. Concret, se vor plati in contul unic si:

• "Impozitul pe veniturile din activitati desfasurate in baza contractelor/conventiilor civile incheiate potrivit Codului Civil, precum si a contractelor de agent”- pozitia nr. 5;
• „Impozitul pe veniturile din arenda”- pozitia nr. 16.

Pana acum, la pozitia a 5-a din Nomenclator era prevazut impozitul pe veniturile din activitati desfasurate in baza contractelor/conventiilor civile incheiate potrivit Codului civil, in timp ce la pozitia 16 se regasea impozitul pe veniturile obtinute din vanzarea bunurilor in regim de consignatie si din activitati desfasurate in baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial.

Modificarile la Nomenclatorul obligatiilor fiscale care se platesc in contul unic au intrat in vigoare joi, 9 februarie.

Ce alte creante fiscale se mai platesc in contul unic

Potrivit Ordinului ANAF nr. 1294/2007, obligatiile fiscale datorate la bugetul de stat, care se platesc in contul unic, sunt urmatoarele:

•  impozit pe venitul din salarii;
•  impozit pe veniturile din pensii;
•  impozit pe veniturile din drepturi de autor si drepturi conexe, definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 13 indice 1 din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare;
•  impozit pe veniturile rezultate din activitati profesionale desfasurate in baza contractelor/conventiilor incheiate potrivit Codului Civil;
•  plati anticipate, in contul impozitului pe profit anual, datorate de societati comerciale bancare, persoane juridice romane si sucursalele din Romania ale bancilor, persoane juridice straine;
•  impozit pe profit datorat de persoane juridice romane, altele decat cele mentionate mai sus;
•  impozit pe profit din asociere datorat de persoane fizice;
•  impozit pe profit datorat de persoane juridice straine;
•  impozit pe dividende distribuite persoanelor juridice;
•  impozit pe veniturile microintreprinderilor;
•  impozit pe veniturile persoanelor fizice dintr-o asociere cu o persoana juridica microintreprindere, care nu genereaza o persoana juridica;
•  impozit la titeiul din productia interna;
•  impozit pe veniturile din drepturi de proprietate intelectuala;
•  impozit pe veniturile din activitatea de expertiza contabila si tehnica, judiciara si extrajudiciara;
•  impozit pe veniturile din arenda
•  impozit pe veniturile dividende distribuite persoanelor fizice;
•  impozit pe veniturile din dobanzi;
•  impozit pe castigul din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare;
•  impozit pe castigul din operatiuni de vanzare-cumparare de valuta la termen, pe baza de contract, precum si din orice alte operatiuni de acest gen, altele decat cele cu instrumente financiare tranzactionate pe piete autorizate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare;
•  impozit pe veniturile din lichidarea unei persoane juridice;
•  impozit pe veniturile din premii si din jocuri de noroc;
•  impozit pe veniturile din activitati agricole;
•  impozit pe veniturile din alte surse;
•  impozit pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti-persoane fizice;
•  impozit pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti-persoane juridice;
•  varsaminte de la persoane juridice, pentru persoanele cu handicap neincadrate;
•  varsaminte din profitul net al regiilor autonome, societatilor si companiilor nationale.

Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro

Sorina Siserman, preşedintele Tribunalului Cluj, despre legea răspunderii magistraţilor: Justiţia şi-a pierdut independenţa, iar cetăţeanul dreptul la un proces echitabil

Legea răspunderii magistraţilor, promulgată deja de preşedintele României, după ce a fost validată de Curtea Constituţională a României, a ieşit de pe agenda publică din cauza evenimentelor politice şi a exploziilor sociale. Dezbaterile anterioare validării legii la CCR au relevat, însă, din plin, însemnătatea acestui act normativ atît pentru magistraţi cît şi pentru starea democraţiei şi, evident, pentru justiţiabil. Despre controversata lege am cerut opiniile calificate ale judecătorului Sorina Siserman, preşedintele Tribunalului Cluj. Am obţinut o sumă de răspunsuri, dar şi o mulţime de… întrebări.

 “Magistratul şi-a pierdut, dacă nu independenţa, cel puţin aparenţa de imparţialitate”

 - CSM a cerut Palatului Cotroceni, după ce CCR a validat Legea răspunderii magistraţilor, retrimiterea documentului în Parlament, pentru scoaterea textelor care expun sistemul judiciar unui control în afara căilor de atac prevăzute de lege. Apreciaţi că a avut motive CSM să conteste Legea răspunderii magistraţilor?

- Consiliul Superior al Magistraturii a avut perfectă dreptate! Am văzut cererea trimisă de acesta preşedintelui României. Acum, ca şi în alte dăţi, nimeni nu a avut nici o reacţie, din cauza modului în care a fost ponegrită în ultimii ani justiţia. Aţi observat! De aproximativ 20 de ani nu auzi la adresa acesteia nici un cuvînt bun. Nu vreau să neg că în sistem sînt probleme, dar acestea puteau şi pot fi rezolvate, fără o astfel de lege. Dacă dumneavoastră vi se spune zilnic despre vecinul dumneavoastră, pe care îl cunoaşteţi doar din vedere, că este un nemernic, tindeţi să credeţi că este aşa. Cu noi, lucrurile se întîmplă asemănător. Ori de cîte ori semnalăm o problemă, sîntem trataţi cu superficialitate şi etichetaţi.

Aţi făcut trimitere la evenimentele politice şi exploziile sociale din ultima perioadă. Acestea au avut ca punct de plecare tot o lege, aceea a sănătăţii! Deşi nu au înţeles în întregime consecinţele acesteia, oamenii au fost alături de un OM în care credeau necondiţionat. Pentru noi, a fost mai greu, deoarece oamenii au crezut că ,, justiţia coruptă” încearcă să scape de răspundere. Dacă ar fi înţeles că această lege ne întoarce în trecut cu cîţiva ani, cu siguranţă că cetăţeanul ar fi reacţionat altfel.

 - A fost necesară modificarea legii?

- Probabil, însă nu pentru că nu exista cadrul legal care să permită tragerea la răspundere disciplinară a magistratulului care a greşit. De altfel, unele dintre abaterile nou introduse sînt de bun simţ. Mi se pare corectă sancţionarea manifestărilor care aduc atingere probităţii profesionale sau onoarei justiţiei, săvîrşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, dar, în lipsa unor criterii cît de cît definite, magistratul devine vulnerabil, pentru că nu ştie ce conduită este interzisă.

Dar nu aceasta este marea problemă şi nemulţumire a magistraţilor, ci faptul că legea atribuie ministrului justiţiei şi procurorului general calitatea de titular al acţiunii disciplinare.

Aceştia sînt persoane politice ori provenite din sfera politicului şi nu este normal să le atribui această calitate, pentru că, din acest moment, magistratul şi-a pierdut, dacă nu independenţa, cel puţin aparenţa de imparţialitate. O parte a politicului va afirma că justiţia este instrumentul celor de la putere, iar ceilalţi invers. Cuvîntul ,,corupţie”, des folosit la adresa justiţiei, va fi înlocuit cu altele, în funcţie de poziţia pe care se află cel nemulţumit.

 - Monica Macovei acuză că a fost elimintă o prevedere introdusă de ea în 2005, anume cea care definea ca abatere disciplinară încălcarea legii privind declaraţiile de avere şi de interese. Are dreptate?

- Desigur, însă nu vă vine să zîmbiţi? Din cîte ştiu, nedepunerea la timp a declaraţiei este oricum sancţionată de A.N.I. În altă ordine de idei, nu cred că au existat probleme în acest sens, astfel că dă bine să atragi atenţia publicului cu acest amănunt nesemnificativ, pentru a nu le evidenţia pe cele importante. Pentru cei din justiţie nu este nimic nou. Tot doamna Macovei spunea că procurorii trebuie să fie independenţi. Dar să mă fac înţeleasă. Înainte de abrogarea art. 209 alin 3 prin Legea 356/2006, textul de lege prevedea obligativitatea confirmării rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior, atunci cînd procurorul a efectuat personal urmărirea penală. În expunerea de motive a Legii 356/2006, această modificare, trîmbiţată la posturile de televiziune, era prezentată de doamna ministru ca o victorie în realizarea actului de justiţie şi a responsabilizării procurorilor de caz, care erau exoneraţi de controlul exercitat de procurorul şef.

Textual, în expunerea de motive s-a arătat următoarele:

1. ,,S-a eliminat confirmarea rechizitoriului de către şeful acestuia în cauzele în care se efectuează urmărirea penală, fiind o măsură de control şi ingerinţă din partea conducătorului parchetului, iar, pe de altă parte, confirmarea rechizitoriului nu apare ca fiind necesară, în condiţiile în care procurorul şef nu are nicio atribuţie în ceea ce priveşte întocmirea vreunuia din actele de urmărire penală efectuate în cauză, iar măsurile restrictive de libertăţi sînt exclusiv în competenţa judecătorului;”

2. Afirmaţia a fost exactă, a fost abrogat art. 209 alin 3, însă obligativitatea verificării rechizitoriului, sub aspectul legalităţii, a fost introdusă la art. 264. Mai mult, dacă în redactarea art. 209 această verificare se făcea doar în situaţia în care procurorul a efectuat personal urmărirea penală, în noua variantă această verificare a devenit obligatorie în toate situaţiile.

3. Nu am înţeles şi nu voi înţelege niciodată cum de nu s-a sesizat nimeni în legătură cu acest aspect, mai ales că introducerea acestor dispoziţii, mai precis transferul lor de la art. 209 la 264, a şocat pe mulţi magistraţi.

Povara pe judecătorii care dau cîştig de cauză cetăţeanului, obligînd statul la despăgubiri

 - Prerogativa ministrului Justiţiei de a declanşa acţiunea disciplinară împotriva magistraţilor ar putea avea efecte asupra independenţei magistraţilor?

- Da, mai ales în procesele în care cetăţeanul se judecă cu statul. Să vă dau un exemplu simplu, care să poată fi înţeles de cititorii dumneavoastră. Pînă la momentul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat printr-un recurs în interesul legii, în sensul că cererile prin care se solicită restituirea taxelor de poluare sînt admisibile, în lipsa unor dispoziţii clare, instanţele de judecată au dat soluţii diferite, majoritatea de admitere. Vă daţi seama ce expuşi ar fi fost aceşti judecători, potrivit noilor reglementări, dacă soluţia instanţei supreme ar fi fost de respingere? Statul, mai precis ministrul Justiţiei, s-ar fi putut întoarce împotriva lor pe motiv că şi-au exercitat funcţia cu gravă neglijenţă, deoarece, potrivit art. 911, ,,există gravă neglijenţă atunci cînd judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material sau procesual.”

Cine nu cunoaşte problemele din sistem, va spune: Să răspundă! Lucrurile nu se prezintă însă aşa. De regulă, astfel de procese apar după intrarea în vigoare a unei legi discutabile, cînd cetăţeanul a fost privat de anumite drepturi. Vă rog să vă imaginaţi numeroasele cereri, avînd ca obiect drepturi salariale, înregistrate pe rolul instanţelor imediat după intrarea în vigoare a unei legi prin care s-au diminuat cîştigurile unui cetăţean. Vă rog să vă gîndiţi la povara pusă pe umerii judecătorului care, ştiind că dacă obligă statul la despăgubiri şi dă cîştig cetăţeanului, se expune pe el. Unde este independenţa judecătorului în acest caz?

 - CSM a apreciat că legea astfel adoptată are prevederi care aduc atingere independenţei judecătorului, atît din perspectiva controlului asupra fondului hotărîrilor judecătoreşti, cît şi în ceea ce priveşte reanalizarea unor hotărîri definitive şi irevocabile, precum şi implicarea Executivului în declanşarea acţiunii disciplinare împotriva judecătorilor şi procurorilor. Aprecierile sînt corecte sau nu?

- Da, şi mai vreau să adaug ceva! Sub sloganul că prin această lege se face ordine în sistem, justiţia şi-a pierdut independenţa, iar cetăţeanul dreptul la un proces echitabil.

Ştiţi de ce fac această afirmaţie! În ultima perioadă am auzit numeroase ameninţări voalate la adresa justiţiei, condimentate cu cuvinte gen ,,corupţi sau nepregătiţi”, dar care aveau ca suport nemulţumirile legate de drepturile salariale cîştigate de oameni în instanţă, urmare unor legi proaste.

Şi pentru că veni vorba de procese, vreau să răspund la acuzele legate de faptul că ne soluţionăm propriile procese referitoare la drepturi salariale. Atîta timp cît sîntem cetăţenii acestei ţări şi plătim impozite, nu avem dreptul să ne adresăm instanţei? Cui să ne adresăm cînd drepturile noastre sînt încălcate, atîta timp cît nu există o altă autoritate? Oare pe doctor nu-l tratează un alt doctor, profesorul nu învaţă de la un alt profesor, iar la economist nu-i calculează salariul un altul? Oare parlamentarii noştri nu au dat legi care i-au vizat tot pe ei?

 „Noi am primit o palmă, iar voi un pumn”

 - Reprezentanţii instituţiilor şi organizaţiilor profesionale ale magistraţilor au susţinut că modificările Ministerului Justiţiei privind titularii acţiunilor disciplinare împotriva judecătorilor şi procurorilor încalcă principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat. În ce măsura au dreptate?

- Cred că o foarte mare dreptate, dar, spre deosebire de alte situaţii, cînd legea a fost scoasă pompieristic, de data aceasta s-a lucrat cu atenţie pentru punerea noastră la zid. Art. 134 din Constituţia României prevede următoarele: Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea organică. În aceste situaţii, ministrul Justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot. Din aceste dispoziţii deducem că, pentru a se evita orice imixtiune a politicului, Constituţia nu a prevăzut pentru aceştia dreptul de a vota atunci cînd secţia din care fac parte funcţionează ca instanţă disciplinară. Redactorii legii s-au gîndit că, dacă aceştia nu pot să voteze, ar putea, pe lîngă dispoziţiile Constituţiei, să facă mai mult, adică să-i transforme titulari ai acţiunii disciplinare. Şi au reuşit! Cine spune că nu ştim face şi legi bune?

 - Doi membri ai Executivului, ministrul Justiţiei şi procurorul general al României, alături de preşedintele ICCJ, devin titulari de acţiune disciplinară. Acesta părea să fie cel mai controversat articol al legii. Deschide prevederea calea spre încălcarea independenţei magistraţilor? Este un amestec al politicului în justiţie?

- Am spus şi repet! Este cea mai mare palmă dată justiţiei. Oare de ce, pentru că nu a reuşit politicul să o îngenuncheze? Dragi cititori, ştiu că uneori greşim, că există ca oriunde destule uscături, că uneori, datorită faptului că sîntem presaţi de timp, nu vă acordăm poate suficientă atenţie. Cu toate acestea, jumătate din cei care aţi venit în faţa noastră, v-aţi găsit dreptatea. Ceilalţi, în funcţie de situaţie, aţi acceptat pierderea sau nu. În toată această perioadă, noi am funcţionat cum am putut, cu o pancardă deasupra, pe care toţi care s-au aflat în fruntea Ministerului Justiţiei au fluturat-o în timpul mandatului şi pe care scria corupţie. Puţin vi s-a explicat despre ceea ce se întîmplă în interiorul sistemului. Despre numărul mic de personal şi numărul mare de dosare, despre legile proaste, apărute peste noapte, pe care a doua zi a trebuit să le aplicăm, dar, mai ales, despre faptul că mulţi dintre noi nu am putut să vă spunem, din start, că legea nu vă dă nimic din ceea ce voi consideraţi moral să primiţi. Noi am primit o palmă, iar voi un pumn, pentru că, ceea ce s-a dorit a fost să se instituie un control asupra hotărîrilor pronunţate de noi.

„Am dat cîştig de cauză profesorilor, pensionarilor şi altor categorii sociale  ca urmare unor legi proaste. Statul trebuie să plătească”

- Ministrul Justiţiei, înaintea votului din Senat pe Legea răspunderii ministeriale,  a întrebat, retoric: «Cine cenzurează derapajele justiţiei?», acuzîndu-i pe liderii din Justiţie că nu doresc legea….

- Din păcate, ministrul Justiţiei nu a precizat la ce derapaje se referă în concret. Recunosc, expresia dă bine la cetăţean. Ceea ce nu cunoaşte cetăţanul este faptul că, pe ministru, nu l-au interesat cazurile izolate, cînd instanţele au pronunţat o soluţie mai mult sau mai puţin discutabilă, pentru care există căi de atac, ci  faptul că, urmare hotărîrilor pronunţate de noi, am dat cîştig de cauză profesorilor, pensionarilor şi altor categorii sociale şi că, urmare a unor legi proaste, statul trebuie să plătească. Dacă tot s-a instituit răspunderea, vreau să întreb şi eu: Pentru aceste legi proaste cine plăteşte? Pentru codul penal abandonat (Legea 301/2004), conceput de comisii alese pe criterii clientelare, cine plăteşte ?

Toată lumea laudă D.N.A.-ul. Îl laud şi eu, însă vreau să mai spun ceva. Problema cu mica şi marea corupţie este o falsă problemă, ce ţine de politica statului. Corupţie, mică sau mare, este corupţie. Dacă cineva fură de la un cetăţean suma de 50.000 euro, sumă  pe care a obţinut-o din vînzarea unui apartament şi cu care vrea să cumpere un altul, acel cetăţean rămîne pe drumuri, pentru că a pierdut toată agoniseala de o viaţă, dar avem mică corupţie. Făptuitorul poate primi o pedeapsă între 3-15 ani. În schimb, unul care delapidează sau înşeală aceeaşi sumă, potrivit art. 741 din Legea 202/2010, pentru accelerarea soluţionării cauzelor, primeşte o amendă administrativă.

Acest text de lege, despre care am mai vorbit, a fost din fericire declarat neconstituţional, dar întrebarea rămîne: Cine  a trebuit protejat şi cine răspunde?  Cine explică cetăţeanului aceste lucruri şi despre faptul că întocmirea acestor legi costă bani? Nimeni, iar el crede că totul se datorează magistratului. Magistratului, care în aceeaşi şedinţă de judecată, trimite pe cel ce a furat de la particular în închisoare, iar pe cel ce a furat de la stat îl lasă liber.

- Cu ce a fost extinsă sfera abaterilor disciplinare ale magistraţilor?

- Majoritatea abaterilor vizează situaţii de interpretare şi aplicare a legii de către judecător, care sînt supuse controlului judecătoresc. A scoate aceste situaţii din sfera  căilor de atac şi a le supune controlului Executivului şi altor titulari, străini de activitatea de judecată, pare exagerat. Aceste aspecte au fost reliefate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de C.S.M., iar rezultatul îl cunoaşteţi.

«Justiţiabilul a pierdut cel mai de preţ bun al său, dreptul la un proces echitabil»

- Manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu  este abatere. Cum se poate proba această abatere?

- Da, consider că este o soluţie bună. Magistratul, judecător sau procuror, nu are ce căuta în sfera politicului şi nici nu trebuie să-şi manifeste convingerile politice decît în cabina de vot. Problema este însă alta, şi aici mă refer la procurori. Atîta timp cît procurorul general al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este numit de politic, iar principiul subordonării ierarhice operează, mă întreb cît de străine de sfera politicului pot fi soluţiile procurorului?

Avînd în vedere că, potrivit art. 91 lit g. nerespectarea de către procuror a dispoziţiilor procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea”, constituie abatere disciplinară, mă întreb cît de independente vor fi soluţiile procurorului şi ce se va întîmpla cu cel ce nu va pune ,,botul”.

Apropo, ştiţi că, potrivit art. 3 din Legea 303/2004, procurorii se bucură de stabilitate şi sînt independenţi, potrivit legii? Dacă doriţi să citiţi despre independenţa procurorului, vă rog citiţi expunerea de motive a Legii 365/2006 şi vă rog să-mi explicaţi şi mie dacă procurorul este sau nu independent. În concluzie, cred că nu vom avea astfel de situaţii sau, dacă vom avea, vor fi izolate. Probabil, vreun magistrat aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, care şi-a pierdut cumpătul pe moment, şi pe care îl vom vedea dat de exemplu peste tot. Ce vom face însă cu restul procurorilor, care nu fac politică şi nu s-au îmbătat, care sînt persoane cu bună reputaţie, dar care stau în ,,poziţia de drepţi” atunci cînd primesc dispoziţiile date de procurorul ierarhic superior? Nimic, spun eu, pentru că are sabia deasupra capului, iar dacă se va mişca va pierde totul.

- Justiţiabilul  are vreun avantaj de pe urma acestei legi?

- După părerea mea, justiţiabilul a pierdut cel mai de preţ bun al său, dreptul la un proces echitabil, sau cel puţin prezumţia acestui fapt. Chiar şi în aceste condiţii, sînt sigură că mulţi dintre magistraţi nu se vor lăsa îngenunchiaţi. Vor da soluţii potrivit legii şi convingerii lor, îşi vor asuma răspunderea şi îşi vor plăti, într-un fel sau altul,  independenţa recunoscută de Constituţie, dar  călcată în picioare de alţii.

Autor Maria SÂNGEORZAN

Sursa: http://www.ziarulfaclia.ro

Acte necesare pentru recuperarea taxei auto 2012

Documentele în baza cărora se fac restituirile reprezentând diferenţe între taxa pe poluare/taxa specială şi taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, diferenţe de taxă rezultată în urma contestării acesteia şi valoarea reziduală a taxei plătite sunt următoarele:

1. Diferenţa între taxa pe poluare/taxa specială şi taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule

Pentru restituirea sumelor, titularul obligaţiei de plată va depune următoarele documente:

- cerere de restituire (model tip) aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 9/2012;

- documentul doveditor al plăţii taxei pe poluare pentru autovehicule/taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, respectiv chitanţa fiscală/ordinul de plată şi extrasul de cont, după caz, care să ateste efectuarea plăţii acesteia, în original sau în copie;

-copia cărţii de identitate a vehiculului cu prezentarea în original a acesteia;

-copia certificatului de înmatriculare, cu prezentarea în original a acestuia.

Dispozitiile legale cu privire la  "Restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite şi a valorii reziduale a taxei" o gasiti incepand cu capitolul "CAPITOLUL VI" al normelor de aplicare a Legii 9/2012

 Pentru a citi dati clik: NORME METODOLOGICE de aplicare a Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule 

Norme ce cuprind:  DECLARAȚIE pe propria răspundere

                                 CERERE DE RESTITUIRE adresata organului fiscal competent

…….

Incepand de astazi, certificatul de sediu social se obtine in cateva ore

Termenul in care se obtine certificatul de sediu social, necesar la inmatricularea unei societati, a fost scurtat din nou de autoritati, documentul urmand sa fie eliberat in doar cateva ore. Aceasta 

noua reglementare a intrat in vigoare chiar de astazi.

Autor Roxana Neagu

 

 

ANAF a publicat in Monitorul Oficial nr. 75, din 30 ianuarie 2012, Ordinul nr. 78/2012, prin care scurteaza termenul in care poate fi obtinut certificatul pentru spatiul cu destinatie de sediu social.

Conform noilor reglementari, acest document de va obtine in mai putin de 24 de ore.

Mai exact, ordinul precizeaza ca cererile de eliberare a certificatului pentru spatiul cu destinatie de sediu social si de inregistrare a documentului care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului cu destinatie de sediu social depuse in prima jumatate a programului de lucru se solutioneaza in aceeasi zi.

In schimb, cererile depuse in a doua jumatate a programului de lucru se solutioneaza in prima jumatate a programului de lucru din ziua imediat urmatoare.

Noile reglementari intra in vigoare in 3 zile de la data publicarii, si anume in 2 februarie 2012.

In prezent, certificatul se obtinea in maxim doua zile lucratoare, acest termen fiind tot unul de data recenta. Mai exact, termenul de doua zile lucratoare a fost aprobat in luna noiembrie, anterior acestei date termenul fiind de cinci zile lucratoare.

Cum se obtine momentan certificatul

OUG nr. 54/2010 a introdus obligatia ca, ia inmatricularea societatilor comerciale si la schimbarea sediului social, sa fie prezentate oficiului registrului comertului:

a) documentul care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului cu destinatie de sediu social inregistrat la organul fiscal din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in a carui circumscriptie se situeaza imobilul cu destinatie de sediu social;

b) un certificat emis de organul fiscal prevazut la lit. a), care certifica faptul ca pentru imobilul cu destinatie de sediu social nu a fost inregistrat un alt document ce atesta cedarea dreptului de folosinta asupra aceluiasi imobil, cu titlu oneros sau gratuit, ori existenta altor contracte prin care s-a cedat dreptul de folosinta asupra aceluiasi imobil, dupa caz.

Pentru inregistrarea documentului care atesta dreptul de folosinta si obtinerea certificatului pentru spatiul cu destinatie de sediu social se depune la organul fiscal competent „Cererea de inregistrare a documentului care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului cu destinatie de sediu social si de eliberare a certificatului pentru spatiul cu destinatie de sediu social", direct la registratura sau prin posta, cu confirmare de primire.

Organul fiscal competent este administratia finantelor publice municipala, oraseneasca, comunala, din cadrul ANAF, in a carei raza teritoriala se afla spatiul cu destinatie de sediu social.

Aceasta cerere se depune de catre titularul dreptului de folosinta al spatiului cu destinatie de sediu social, si va fi insotita de urmatoarele documente:

• actele doveditoare a dreptului de folosinta, cum ar fi: titlu de proprietate, contract de vanzare-cumparare, contract de inchiriere, contract de comodat, sau alte acte care atesta dreptul de folosinta;
• actul de identitate al solicitantului si/sau imputernicirea, dupa caz;
• actul care atesta numirea reprezentantului legal al persoanelor juridice.

Daca cererea se depune la registratura organului fiscal, actele doveditoare ale dreptului de folosinta se prezinta in original si copie, iar daca cererea se depune prin posta, aceasta trebuie insotita de actele doveditoare a dreptului de folosinta, in copie legalizata.

Termenul de solutionare a cererii este, incepand din 2 februarie, conform noilor reglementari, de mai putin de 24 de ore.

Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/

De luni, firmele se vor infiinta in doar trei zile

Termenul de infiintare a unei firme va fi redus, de saptamana viitoare, la aproximativ 3 zile, precizeaza  (ONRC). Astfel, incepand cu data de 6 februarie, persoanele care vor sa isi infiinteze o firma nu se vor mai adresa Fiscului pentru obtinerea certificatelor pentru spatiul cu destinatie de sediu social si a adeverintelor privind inregistrarea documentului care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului cu destinatie de sediu social, ci oficiilor registrului comertului (ORC).

ONRC si Fiscul au simplificat formalitatile administrative privind infiintarea unei firme, astfel incat cererile de inregistrare a documentului care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului cu destinatie de sediu social vor fi preluate de la oficiile registrului comertului, odata cu cererile de inregistrare avand ca obiect inmatriculari/schimbari de sediu social si vor fi transmise administratiilor finantelor publice, alaturi de actele doveditoare ale dreptului de folosinta depuse.

Inclusiv premierul Emil Boc declarase zilele acestea ca, incepand de saptamana viitoare, vor fi aplicate masurile simplificate de infiintare a firmelor. Noua procedura se va aplica de luni, 6 februarie.

“Incepand de saptamana viitoare, putem da o veste buna mediului de afaceri cu privire la simplificarea procedurilor administrative, in sensul reducerii duratei de infiintare a unei firme”, a declarat, la finalul sedintei Guvernului de luni, Emil Boc.

Prin urmare, administratiile finantelor publice vor emite si transmite la oficiile registrului comertului certificatele pentru spatiul cu destinatie de sediu social si adeverintele privind inregistrarea documentului care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului cu destinatie de sediu social, in termenele prevazute de Ordinul ANAF nr. 2.111/2010 pentru aprobarea modelului si continutului unor formulare, modificat recent de Ordinul ANAF nr. 78/2012.

Mai exact, conform Ordinului ANAF nr. 75/2012, certificatul de sediu social va fi eliberat in doar cateva ore, incepand din 2 februarie.

Mai exact, ordinul precizeaza ca cererile de eliberare a certificatului pentru spatiul cu destinatie de sediu social si de inregistrare a documentului care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului cu destinatie de sediu social depuse in prima jumatate a programului de lucru se solutioneaza in aceeasi zi. In schimb, cererile depuse in a doua jumatate a programului de lucru se solutioneaza in prima jumatate a programului de lucru din ziua imediat urmatoare.

Asadar, persoanelor care vor sa porneasca o afacere li se va pune la dispozitie formularul “Cerere de inregistrare a documentului care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului cu destinatie de sediu social si de eliberare a certificatului pentru spatiul cu destinatie de sediu social” la ORC, solicitantii avand doar obligatia de a atasa timbrul fiscal corespunzator, in original.

“Consecinta directa a acestor masuri o reprezinta faptul ca perioada aferenta tuturor formalitatilor necesare infiintarii unei firme se comprima integral in termenul de 3 zile”, se arata in comunicatul de presa al ONRC.

Conform declaratiilor premierului, consilierul de stat Andreea Paul Vass va supraveghea cu atentie aplicarea noii proceduri. Totodata, consilierul precizase, intr-o postare pe blogul personal, ca Romania se afla pe locul 63 in lume din perspectiva usurintei de a deschide o afacere, fiind necesare aproximativ 10 zile pentru a inregistra firma (Vezi Anexa 1 in fisierul atasat), conform raportului Doing Business 2012.

“Astfel, incepand cu 6 februarie 2012 perioada de infiintare a unei societati va fi diminuata de la 10 zile la 3 zile (Vezi Anexa 2 in fisierul atasat). [..] Oficiul National al Registrului Comertului introduce un nou sistem informatic integrat, prin care antreprenorul poate depune toate documentele necesare infiintarii unei societati online, fara costuri financiare suplimentare si cu economie substantiala de timp. Antreprenorul va trebui sa se prezinte in persoana la Oficiile Registrului Comertului sau la notar doar pentru obtinerea specimenului de semnatura”, explica Andreea Paul Vass.

Aceasta mai precizeaza ca "Romania face astfel un pas urias pentru a se apropia de bunele practici europene. In urma acestor modificari, antreprenorul va economisi o uriasa cantitate de energie, de timp si de bani”.

Autor Ioana Vlad

Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/

Statisticile CEDO pe anul 2011

Joi, 26 ianuarie 2012, s-a ţinut la Strasbourg conferinţa anuală de presă a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Cu această ocazie, preşedintele Curţii, Sir Nicolas Bratza, a prezentat bilanţul activităţilor Curţii şi statisticile pe anul 2011. 

Conform acestor statistici, la sfârşitul anului 2011, România îşi menţine locul 4 în topul statelor împotriva cărora se formulează cele mai multe cereri la CEDO. Astfel, la 31 decembrie 2011, au fost numărate 12300 de cereri împotriva României, sau 8,1% din totalul cererilor pendinte la Curtea Europeană (151600). Primul loc în acest "top" îl ocupă Rusia cu 26,6% dintre cereri, urmată de Turcia (10,5%) şi Italia (9,1%). Pentru mai multe amănunte, consultaţi graficul de mai jos.

Cu toate acestea, România nu se află şi în topul statelor împotriva cărora s-au pronunţat cele mai multe hotărâri în 2011. Mai mult de jumătate din totalul hotărârilor au fost pronunţate împotriva a patru dintre cele 47 state membre ale Consiliului Europei, respectiv: Turcia (174 hotărâri), Rusia (133), Ucraina (105) şi Grecia (73). Din numărul total de hotărâri pronunţate în 2011, în mai mult de 85% dintre cazuri Curtea a constatat cel puţin o încălcare a Convenţiei .

Obiectul hotărârilor prin care s-au constat încălcări ale Convenţiei în 2011

În mai mult de o treime dintre hotărâri, Curtea a constatat încălcarea articolului 6 din Convenţie, fie cu privire la procesul echitabil sau la durata procedurii. De altfel, aproximativ 49% dintre încălcările pe care le-a constatat Curtea priveau articolule 6 şi articolul 3 (interzicerea torturii şi tratamentelor inumane sau degradante).

În sfârşit, în mai mult de 23% dintre cazuri, Curtea a constatat o încălcare gravă a Convenţiei privind dreptul la viaţă sau interzicerea torturii şi tratamentelor inumane sau degradante (articolele 2 şi 3 din Convenţie).

Sursa: Jurisprudenta CEDO