Divortul prin acordul partilor pe cale judiciara

Divortul prin acordul sotilor pe cale judiciara este o modalitate de incetare a casatoriei, indiferent daca sotii au sau nu copii din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati, reglementare care nu s-a regasit si pana la data intrarii in vigoare a noului Cod civil. (art. 374 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata.

Conditiile si modalitatile de incheiere a acordului sotilor privind desfacerea casatoriei, precum si avantajele alegerii solutiilor amiabile privind conflictele de familie.

Art. 374  din Legea 287/2009 reglementeaza conditiile divortului prin acordul sotilor pe cale judiciara, care nu s-au modificat in raport de vechea reglementare, in sensul ca divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat indiferent de durata casatoriei si daca au sau nu copii rezultati din casatorie, instanta fiind obligata sa verifice existenta consimtamantului liber si neviciat al fiecarui sot, divortul neputand fi pronuntat daca unul din soti este pus sub interdictie. 

Acordul sotilor trebuie sa mai cuprinda:

- numele de familie pe care sa-l poarte dupa divort;
- exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti;
- stabilirea locuintei copiilor dupa divort;
- modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre parintele separat si fiecare dintre copii;
-  stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.

In cazul divortului cu copii, la acord se va atasa si un raport de ancheta sociala intocmita de catre autoritatea tutelara, care sa confirme ca intelegerea sotilor este in acord cu interesul superior al copilului.

Aspecte specifice

Acordul sotilor poate fi si rezultatul unei proceduri de mediere care sa se finalizeze prin incheierea unui acord de mediere privind desfacerea casatoriei.

In acest sens, dispozitiile Codului civil se completeaza cu dispozitiile art. 58 si 59, respectiv art. 64-66 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator cu modificarile ulterioare.

Potrivit acestor dispozitii, oricare din neintelegerile dintre soti privind:

- continuarea casatoriei;
- exercitiul drepturilor parintesti;
- stabilirea locuintei copiilor;
- contributia parintilor la intretinerea, educarea copiilor;
- impartirea bunurilor;
- drepturile legate de locuinta pot fi solutionate prin apelare la un mediator autorizat inscris in Tabloul mediatorilor, alegerea mediatorului fiind facuta de catre soti.

Acordul de mediere poate fi incheiat atat anterior sesizarii instantei, cat si ulterior acesteia, in orice faza a judecatii, chiar si in cazul cailor de atac.

In situatia in care sotii au  ajuns la un acord prin mediere, acordul va fi redactat de catre mediator, daca nu s-a convenit altfel prin contractul de mediere si potrivit prevederilor art. 59 din Legea 192/2006 el va fi supus fie autentificarii la un notar public, fie incuviintarii de catre instanta de judecata.

Daca acordul de mediere s-a incheiat dupa sesizarea instantei, sotii vor beneficia de restituirea taxei de timbru achitate inclusiv cele vizand impartirea bunurilor.

Procedura in cazul acordului de mediere incheiat

a) anterior sesizarii instantei:

- acordul de mediere va fi insotit de o cerere prin care se va cere incuviintarea acestuia potrivit prevederilor art. 271 din Codul de procedura civila;

- instanta competenta este cea de la locul incheierii casatoriei sau ultimei locuinte comune a sotilor.

b) ulterior sesizarii instantei, acordul de mediere se depune la termenul fixat de catre instanta sau anterior acestuia, cu posibilitatea solicitarii schimbarii termenului de judecata.

Avantaje

In consecinta, solutionarea desfacerii casatoriei prin acord rezultat in urma procedurii de mediere ajuta partile (sotii ):

- sa divorteze fara sa fie nevoiti sa administreze probe prin care sa dovedeasca cine si in ce masura este vinovat de destramarea casniciei;

- sa gaseasca cele mai potrivite solutii in conditii de deplina confidentialitate, fata de caracterul public al unui proces de divort;

- sa solutioneze intr-un timp scurt conflictul dintre ei, solutia lor fiind aleasa de comun acord si nu impusa de instanta;

- sa fie scutiti de a achita taxele de timbru necesare in cazul unui proces care include si aspecte legate de copii, precum si impartirea de bunuri sau sa li se restituie taxa de timbru achitata, in cazul in care acordul s-a incheiat dupa sesizarea instantei.

  Sursa: e-juridic.ro

Baroul Cluj vs. DIICOT: Martorii pot avea avocat

Baroul Cluj a reuşit să obţină din partea Serviciului Teritorial al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) acordul ca persoanele audiate în fazele de urmărire penală în calitate de martor să aibă dreptul de a fi reprezentaţi de un avocat ales. Totul a plecat de la plângerile mai multor avocaţi clujeni care au arătat că nu au fost lăsaţi să asiste la audierea clienţilor lor de către procurorii DIICOT.
În 10 martie 2011, decanul Baroului Cluj, avocata Stanca Ioana Gidro a trimis o adresă DIICOT Cluj în care solicită parchetului să le permită avocaţilor să asiste martorii în timpul declaraţiilor. „Având în vedere că în ultimul timp au apărut neînţelegeri privind asistarea de către avocaţi a persoanelor citate ca martori în cursul urmăririi penale, prin prezenta învederăm că şi persoanele care au calitatea de martori în procesul penal pot fi asistate de apărător pe parcursul urmăririi penale”, a arătat decanul Baroului Cluj indicând spre un articol din Codul de procedură penală care reglementează acest aspect.

Răspunsul procurorului şef al DIICOT Cluj, Mircea Hrudei a venit prompt, dar nu a fost deloc unul pe placul avocaţilor. El a arătat că tot Codul de procedură penală spune clar că doar inculpatul, partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente are dreptul la avocat, iar printre acestea nu se numără şi martorul. „Legiuitorul a prevăzut în mod expres şi neechivoc, cazurile în care avocatul are dreptul să asiste la efectuarea actelor de urmărire penală. Martorii nefăcând parte din categoria persoanelor care au calitatea de părţi în cadrul procesului penal, nu pot fi asistaţi pe parcursul efectuării unor activităţi de urmărire penală ce implică prezenţa lor în faţa organului de urmărire penală”, se arăta în răspunsul trimis de şeful DIICOT Cluj în 30 martie.

Baroul Cluj a trimis însă şi un memoriu Consiliului Superior al Magistraturii, cerându-i reglementarea acestei situaţii conflictuale, memoriu la care CSM a răspuns în 27 iunie că „excede competenţelor Consiliului Superior al Magistraturii, deoarece acesta nu poate exprima opinii cu privire la măsurile dispuse de procuror pe parcursul urmăririi penale, legalitatea acestor măsuri fiind cenzurată de procurorul ierarhic superior sau de instanţa de judecată, atunci când legea prevede asemenea căi de atac”.

Nici în urma refuzului CSM de a regelementa situaţia, Baroul Cluj nu s-a dat bătut iar decanul acestuia a trimis un alt memoriu, în 13 septembrie 2011 în atenţia Procurorului General al României. O lună mai târziu, procurorul şef al DIICOT, Codruţ Olaru a reglementat situaţia. „Vă comunicăm că problema de drept sesizată a fost clarificată de Serviciul Teritorial Cluj, prin revizuirea punctului de vedere exprimat, în concordanţă cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului”, se arăta în răspunsul trimis Baroului Cluj în 25 octombrie.
Cu o zi mai devreme, în 24 octombrie, DIICOT Cluj şi-a revizuit într-adevăr punctul de vedere arătând că „pentru a preîntâmpina situaţiile în care persoana audiată în faza incipientă a urmăririi penale, în calitate de martor (fără să fie asistat de un apărător ales) dobândeşte pe parcursul sau la finalul cercetărilor calitatea de învinuit, vom asigura participarea apărătorilor aleşi ai martorilor la audierea clienţilor lor în condiţiile şi limitele prevăzute de lege”, a explicat procurorul şef al DIICOT Cluj, Mircea Hrudei.

Tudor Răvoiu
Sursa: citynews.ro

O ce veste minunata......

O ce veste minunata,
de Judecatoria Cluj data,
de intrare in normalitate data,
de recunoastere a Uniuni Nationale a Barourilor din Romania - structura Bota data,
barouri asupra caror legalitate s-au pronuntat toate instantele din Romania,
ca fiind infiintata in baza Legii 51/1995,
chiar si CEDO pronuntanduse in cauza, confirmand legalitatea acestora

Pentru a citi sentinta dati clik aici.

SARBATORI FERICITE!

Cabinet de avocatura "Seffer Laurentiu Levente" VA UREAZA SARBATORI FERICITE SI UN CALDUROS LA MULTI ANI !

SA MODIFICAT LEGEA PRIVIND AJUTORUL PUBLIC JUDICIAR

Legea nr. 251/2011 - modificarea OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila

Legea nr. 251/2011 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 866, din 8 decembrie 2011.

Articol unic. — Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 193/2008, se modifica dupa cum urmeaza:

1. Articolul 7 va avea urmatorul cuprins:

„Art. 7. — Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, in oricare dintre formele prevazute la art. 6. Valoarea ajutorului public judiciar acordat, separat sau cumulat,in oricare dintre formele prevazute la art. 6 lit. a)—c), nu poate depasi, in cursul unei perioade de un an, suma maxima echivalenta cu 10 salarii minime brute pe tara la nivelul anului in care a fost formulata cererea de acordare.”

2. La articolul 8, alineatele (1) si (2) vor avea urmatorul cuprins:

„Art. 8. — (1) Beneficiaza de ajutor public judiciar in formele prevazute la art. 6 persoanele al caror venit mediu net lunar pe membru de familie, in ultimele doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de 300 lei. In acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avanseaza in intregime de catre stat.

(2) Daca venitul mediu net lunar pe membru de familie, in ultimele doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avanseaza de catre stat in proportie de 50%.”

3. Articolul 501 va avea urmatorul cuprins:

„Art. 501. — Sumele reprezentand limitele de venit si limita maxima ce se poate acorda ca ajutor public judiciar, prevazute la art. 7 si, respectiv, art. 8 alin. (1) si (2), se pot modifica prin hotarare a Guvernului.”

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANA

Bucuresti, 5 decembrie 2011.

Nr. 251.



Cum se aplică în Germania custodia comună introdusă în România abia acum, prin noul Cod civil: părinţii sunt nevoiţi să se înţeleagă între ei

Când un cuplu se separă în Germania (mulţi dintre părinţi nefiind căsătoriţi), Jungendamt (o instituţie similară „Protecţiei copilului” din România) are un cuvânt greu de spus în privinţa custodiei, hotărârile fiind parafate la judecatoria de familie.

Din nenumăratele exemple întâlnite, cele mai multe sunt cazurile când copilul locuieşte cu mama iar la „papa” merge două week-end-uri pe lună (de pildă de sâmbăta dimineaţa până duminică seara); în plus pot avea loc întâlniri ale copilului cu tatăl în timpul săptămânii (una-două întâlniri).

Custodia comună presupune, în alte cazuri, împărţirea în mod egal între părinţi a timpului copilului.

Orice hotărâre în interesul copilului ţine însă cont de particularităţile fiecărui caz, şi se poate schimba în funcţie de datele, situaţiile şi coordonatele părinţilor.

Colaborarea cu „ex-ul” este spre binele copilului

În cazul în care cei doi părinţi nu mai pot comunica, sunt puşi faţă în faţă la psiholog, pentru a restabili între ei punţi de comunicare. Toate armatele de specialişti – de la psihologi, funcţionari, şi până la judecătorul care va lua decizia finală – pun pe primul plan interesul superior al copilului; „războiul” dintre părinţi nu contează, el trece pe planul al doilea.

Fiecărui părinte i se spune că trebuie să colaboreze cu „ex-ul”, spre binele copilului. În acest complicat angrenaj relaţional, reprezentanţii autorităţilor ţin cont de orice amănunt. Când separarea dintre genitori nu este una „de catifea”, părintele care nu este deschis colaborării şi propunerilor reprezentanţilor autorităţilor este depunctat în demersurile pentru stabilirea custodiei.

Genitorii nu trebuie să se bârfească unul pe altul faţă de copil

Chiar din momentul separării, copilului i se face un program riguros, astfel încât să se vadă cu ambii părinţi. Aceştia sunt bine instruiţi: nu au voie să vorbească de rău „partea adversă” ori să influenţeze copilul (care, dacă este mai mărişor, va fi întrebat cu cine doreşte să rămână, însă atunci când are doar câţiva ani se consideră că nu poate lua singur o decizie).

Dacă între părinţi relaţiile sunt tensionate, vor urma şedinţe în care se stabileşte – de comun acord cu psihologul – cum va decurge întâlnirea cu copilul şi apoi alte discuţii prin care este analizat rezultatul întâlnirilor şi modul de desfăşurare al acestora.

Doar în cazurile în care unul dintre părinţi, fie bărbat, fie femeie, este considerat ca fiind un factor de risc pentru minor (bea alcool peste măsură, se droghează sau este agresiv etc.), întâlnirea dintre părintele cu probleme şi copil se desfăşoară timp de mai multe luni în prezenţa unei terţe persoane de la o fundaţie sau organizaţie recomandată de Jungendamt.

Ulterior, la întâlnire este invitat şi celălalt părinte, până când, prin consiliere, cele două „părţi adverse” reuşesc să discute şi să stabilească tot ce are legătură cu copilul.

Ai zice că instituţiile statului au atitudinea iertătoare a bisericii: orice ar fi, trebuie să ierţi. Chiar dacă această atitudine nu ţi se pare întotdeauna a fi spre binele copilului, nu poţi decât să le respecţi hotărârile.

Iubire din două părţi

Psihologii specializaţi în cazurile de separare familială, angajaţi la fundaţiile de profil, descriu în termeni simpli situaţia: copilul are nevoie de iubirea celor doi părinţi. Nu unul din părinţi este rău, ci sunt rele lucrurile pe care acesta le-a făcut, susţin ei. Specialiştii mai arată că a priva copilul de afecţiunea celuilalt părinte îi poate aduce acestuia probleme psihologice grave pe viitor, ceea ce, bineînţeles, nu îşi doreşte niciun părinte.

Baza custodiei comune este înţelegerea amiabilă

Calea cea mai simplă în demersurile privind custodia este înţelegerea între cele două părţi. Atunci când această înţelegere nu este posibilă, vor fi făcute programări la consiliere, până ce dialogul între părinţi va fi posibil, aşa cum am arătat anterior.

O situaţie de eliminare a tatălui din viaţa copilului, pe motivul – să zicem – că acesta bea sau se droghează prea mult, aşa cum se întâmplă în România, nu este posibilă în Germania, decât dacă se aduc probe solide cu privire la punerea în pericol a copilului de către părintele alcoolic sau toxicoman. Când nu există astfel de probe, amândoi părinţii vor împărţi custodia copilului, măsură introdusă în premieră şi în România, prin noul Cod civil.

Ce înseamnă custodia comună?

Concret, custodia comună înseamnă că nici unul dintre părinţi nu va putea lua o hotărâre în privinţa copilului fără a avea acordul celuilalt.

Toate deciziile legate de alegerea unei grădiniţe şi a unei şcoli, de programul copilului (cursuri extraşcolare etc.) sau chiar participarea copilului la mici excursii şi aniversări presupun acordul din partea ambilor părinţi, chiar dacă unul din aceştia stă mai puţin cu copilul.

Până la urmă, toate lucrurile trebuie rezolvate cu calm şi înţelegere. Dacă aveţi senzaţia că nu se poate, lăsaţi aceste gânduri deoparte şi veţi simţi cum limitele interioare se mută din ce în ce mai departe. Pe scurt, „procedurile germane te fac să ajungi să poţi să comunici cu un om pe care ai fi dorit să nu-l mai vezi niciodată în viaţa ta”, după cum ne-a povestit o mamă aflată în această situaţie.

„Împărţirea” copiilor, cea mai dureroasă

Desigur, există tot felul de alte situaţii. Însă în cazurile pe care le-am întâlnit, copilul avea la ambii părinţi amenajată o cameră sau măcar un colţ în care să se joace (chiar şi la părintele la care ajungea mai puţine ore).

Există însă şi cazuri mai grele, de exemplu, cel al unei tinere mămici cu trei copii, separată de soţ dar numai în fapt, nu şi în acte (au recurs la acest artificiu pentru a avea mai mulţi bani, celibatarii datorează impozite mult mai mari).

Acum cei doi părinţi locuiesc separat şi au, fiecare, „viaţa lor”, adică noi parteneri. Custodia copiilor a fost tranşată astfel: mama ţine la ea cele două fetiţe, mai mici, iar tatăl – băiatul mai mare. Însă în week-end toţi copiii sunt împreună cu tatăl. Într-o zi a săptămânii mama ia, la rândul ei, băiatul acasă, pentru a fi toţi copiii împreună.

Din câte spun cei aflaţi într-o asemenea situaţie, numai la început este mai greu să urmezi un asemenea program de vizite şi de acţiuni comune; după o vreme intervine obişnuinţa.

Materialul a fost întocmit pe baza mărturiilor unor părinţi români care au divorţat sau s-au separat de partenerii lor în Germania. Comentariile dvs., ale celor care aţi trecut printr-o astfel de situaţie, pot întregi „tabloul” de mai sus.

Pentru a citi tot materialul clik aici!

Sursa: Roman in Germania

Regulament privind solutionarea online a litigiilor

Comisia Europeană a prezentat marti, 29 noiembrie 2011, un pachet de propuneri legislative care să garanteze că toţi consumatorii din UE îşi pot rezolva problemele fără a se prezenta în instanţă, indiferent de tipul de produs sau serviciu care face obiectul litigiului contractual şi indiferent de locul în care l-a achiziţionat pe piaţa unică europeană [adică pe teritoriul naţional sau în străinătate), potrivit unui comunicat al CE.

In ceea ce priveste consumatorii care cumpără online dintr-o altă ţară UE, Comisia doreşte să creeze o platformă online unică la nivelul UE, care va permite soluţionarea litigiilor contractuale, în întregime online, în termen de 30 de zile.

Blocarea executarii silite Astfel, au fost adoptate:

- propunerea de Directiva privind soluţionarea alternativă a litigiilor (SAL) se va asigura că există proceduri extrajudiciare de calitate, pentru a putea face faţă oricărui litigiu contractual între un consumator şi o întreprindere. Conform propunerii:

entităţile SAL vor trebui să îndeplinească anumite criterii de calitate, adică să fie bine pregătite, imparţiale, transparente, eficiente şi echitabile;

întreprinderile vor informa consumatorii în legătură cu entitatea SAL care poate soluţiona un potenţial litigiu contractual pe care l-ar putea avea cu aceştia;

entităţile SAL vor soluţiona litigiile în termen de 90 de zile.

- propunerea de Regulamentul privind soluţionarea online a litigiilor va crea o platformă online la nivelul UE („platforma SOL”) care oferă consumatorilor şi întreprinderilor un punct de intrare unic pentru soluţionarea online a litigiilor referitoare la achiziţiile efectuate online în alt stat membru al UE. Acest punct de intrare unic european:

va transmite automat reclamaţia consumatorului către entitatea SAL naţională competentă;

va facilita soluţionarea litigiului în termen de 30 de zile.

Detalii aici

 

Sursa: Juridice.ro